Sufletele mici în lume
Uită binele curând.
Sufletele mari nu uită
Binecuvântarea primită,
Binefacerea nicicând
Cât trăiesc pe pământ.

Voi, pe care v-au făcut bine,
Niciodată nu-i uitați.
Îmbrăcați cu har și pace
Tot ce le puteți întoarce
Fericiți le-napoiați,
Și să îi cinstiți ca frați.

Bunătatea părintească
Este-așa nemărginită.
Cât părinții sunt în viață,
E cât a cerurilor față
Iertătoare și iubită,
Cu răbdare împletită.

Fericit e copilul care știe
Mult s-o prețuiască.
Nu-i pe lume-n veci iubire,
Nici-o dragoste din fire
Ca iubirea părintească.
Care-a ostenit să-l crească.

Dacă-ți mai trăiesc părinții,
Nu uita nicicând, copile,
Mulțumirea ta le-arată
Și prin vorbă, și prin faptă.
Cât mai au pe lume zile,
Să se bucure de tine.

Cum te porți tu cu-n părinte
În viață: rău ori bine,
Mâine-așa au să se poarte
Mai de-aproape sau departe
Și copiii tăi cu tine.
Cum tu faci, la fel îți vine.

Ferice e de copiii care
Pe părinții lor cinstesc:
Le acordă ascultare,
Nu le fac zile amare.
Multe zile ei trăiesc
Și pe Dumnezeu slujesc.
Amin.
(Sâmbătă, 30 mai 2020)